În ziua de 6 iunie 1935, Prințul George Valentin Bibescu, Președintele Federației Aeronautice Internaționale, a efectuat la invitația Aero-Clubului URSS o vizită la Moscova. S-a deplasat cu avionul Potez 56 înmatriculat YR-FAI, pilotat de Constantin „Bâzu” Cantacuzino.
Scopul acestei vizite a fost pregătirea acceptării Rusiei sovietice în cadrul Federației Aeronautice Internaționale la următorul congres al FAI care urma să se țină în Iugoslavia.
Evenimentul a fost unul de importanță majoră la nivel internațional, o adevărată mană cerească pentru Rusia, iar sosirea unui echipaj format din 2 prinți la Moscova a fost un eveniment pregătit până la ultimul amănunt de autoritățile sovietice care nu doreau ratarea acestui moment vital pentru relațiile lor în domeniul aeronautic.
Traseul inițial fusese stabilit prin Odesa, însă în ultimul moment a fost schimbat prin Kiev, în acord cu autoritățile sovietice.
Echipajul a ajuns la Moscova pe 7 iunie înainte de amiază fiind întâmpinat pe traseu de o escadrilă de avioane care i-a însoțit până la aterizare. Primirea trebuia să fie și mai grandioasă însă aviația rusească se afla în doliu în urma catastrofei celebrului avion Maxim Gorki întâmplate pe data de 18 mai 1935.
La aeroport au fost așteptați de:
- Simenev, conducătorul Aeroclubului local – Osoaviakhim
- Alexander Novikov, comisarul pentru aeronautică
- generalul Fedor Falaleyev, comandantul aviației rusești
- un reprezentant al lui Maxim Litvinov, ministrul afacerilor externe
- personalul legației românești
A urmat un dejun, apoi după-amiază o conferință la sediul comisariatului pentru aviație. Seara s-a ținut un dineu la legația României.
Cum am menționat, prinții Bâzu și Bibescu au fost tratați ca niște împărați, la propriu, sovieticii copleșindu-i cu atenții și cadouri. În cinstea lor au organizat diverse vizite la centrele aeronautice și la școli de zbor.
Pentru Bibescu contactul cu aviația sovietică a fost un șoc
„Cred că aviația sovietică e cea mai puternică de acum. Nici în America nu mi-a fost dat să văd anul trecut, ce mi s-a arătat la Moscova în materie de aviație. Rusia este transformată în imense aerodroame. Simpli lucrători învață pilotajul și parașuta. Am fost uimit. Am avut parte de o primire strălucită. Autorități și particulari s-au întrecut în atenții față de noi.”
Interesantă această ultimă frază spusă de Bibescu, cine erau particulari din URSS care i-au copleșit cu daruri?
Cum am menționat deja, admiterea URSS în FAI la propunerea lui Bibescu după vizita la Moscova, a fost un eveniment major în deschiderea relațiilor de colaborare între URSS și lumea întreagă, mai ales în ceea ce privește deschiderea de linii aeriene civile și accesul aviației sovietice în Europa. Dedesubturile negocierilor pentru admiterea în FAI nu le vom afla probabil niciodată. Interesant este faptul că G. Bibescu s-a dus singur la Moscova să negocieze acest lucru, deși din FAI făceau parte 35 de state. În final Rusia a fost admisă în FAI la congresul din Iugoslavia din toamna anului 1935, cu 12 abțineri si 2 voturi împotrivă (Ungaria și Olanda).
Bâzu a profitat de ocazie și a cerut de la sovietici drept de survol deasupra Rusiei pentru raidul său în jurul lumii. Rușii s-au jurat că tovarășul Bâzu va primi tot ce dorește inimioara lui de burghez moșier. După ce rușii s-au văzut cu sacii în FAI …dasvidania.
Moscova
7 iunie 1935
Bâzu stabilește cu oficilii sovietici detaliile zborului de întoarcere spre București
Bâzu cu Bibescu au revenit la Moscova în 1936 și Bâzu iară a vrut drept de survol, în 1938 încă nu-l primise, pe motiv că… e frig în Siberia, bate vântul cam tare…
La o luna de la întoarcerea din Rusia, Goering (da, el), de curios ce era cu privire la discuțiile care au fost la Moscova, nu știa unde să doarmă noaptea și ca să nu se surmeneze de tot, l-a invitat pe Bibescu la Berlin.
Aterizat acolo Bâzu a rupt trenul de aterizare la avion, a rupt și elicea. Și-a uitat si brevetul de pilot acasă. Nemții atât așteptau… că și românii sechestraseră cu o săptamână înainte un avion german care făcea spionaj la granița de nord a României. Vă povestesc altă dată….
Ca anecdotă, la o săptămână după zborul lui Bibescu la Moscova, în portul Constanța sosea vaporul Principesa Maria care aducea o parte din Tezaurul românesc de la Moscova, în principal arhive, în special rămășițele lui Dimitrie Cantemir. România începuse revendicare Tezaurului chiar din anul 1919 imediat după semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, însă nu a avut succes în a primi nimic până când Bibescu nu a fost la Moscova și URSS-ului nu-i fusese promisă admiterea în FAI.
Coincidență?
