De ce tocmai țările care se tem cel mai mult de SUA și prăbușirea NATO nu vor să investească în apărare
Liderii europeni se confruntă cu o dilemă care sfidează logica politică obișnuită. În timp ce încrederea în Statele Unite se prăbușește, țările din Europa care sunt dispuse să investească cel mai mult în reînarmare sunt cele care încă mai cred că alianța NATO poate fi salvată, în timp ce statele care consideră acum că America a devenit un adversar al Europei sunt cele mai reticente în a suporta costurile înlocuirii protecției americane, potrivit unei analize Foreign Policy.
Doar 16% din europeni mai consideră Statele Unite un aliat, cu 22% mai puțini decât acum opt luni, conform rezultatului unui sondaj realizat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR). 20% dintre respondenți văd SUA ca pe un „rival” sau „adversar”, iar în Germania, Franța și Spania procentul se apropie de 30%.
În ciuda sentimentului anti-american tot mai pronunțat, ideea autonomiei strategice a Europei nu i-a entuziasmat prea mult pe europeni.
Italia reprezintă acest paradox în forma cea mai pură. Italienii recunosc că Statele Unite, sub conducerea președintelui american Donald Trump, nu sunt un partener de încredere.
Și cu toate acestea, Italia are „o tradiție pacifistă profund înrădăcinată care nu înțelege importanța descurajării și vede cheltuielile mari pentru apărare drept cauza principală a intensificării tensiunilor și conflictelor”, au observat analiștii de la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene.
Italia a cheltuit doar 1,54% din PIB pe apărare în 2024 – cu mult sub pragul de 2% pe care s-a angajat să îl atingă cu un deceniu înainte. Oficialii de la Roma susțin că au ajuns la 2% în 2025, dar acest lucru s-a realizat mai degrabă prin reclasificări de contabilitate decât prin creșteri reale ale cheltuielilor.
Opinia publică reflectă și ea ezitarea guvernului: 57% dintre italienii care au participat la sondajul ECFR au spus că se opun creșterii cheltuielilor pentru apărare.
Când Comisia Europeană a anunțat planul „Readiness 2030” – care, înainte ca oficialii de la Roma și Madrid să ceară schimbarea numelui, se chema „ReArm Europe” – aproape 55% dintre italieni i se opuneau.
Vicepremierul italian Matteo Salvini, care se ferește de obicei să critice Rusia, a spus că cea mai mare amenințare cu care se confruntă Italia este terorismul islamic, nu acțiunile Rusiei lui Putin.
Ca să fii liber în această lume, trebuie să fii de temut
Franța reprezintă un caz mai complicat cu un viitor nesigur. Încă din 2017, președintele francez Emmanuel Macron a fost cel mai mare susținător al „autonomiei strategice” a Europei, argumentând că europenii trebuie să își asigure singuri securitatea, în loc să depindă de SUA.
Bugetul pentru apărare al Franței a crescut de la 32 de miliarde de euro, în 2017, la 47 de miliarde, în 2024 (puțin peste 2% din PIB), iar Macron a anunțat în iulie 2025 că va ajunge la 64 de miliarde de euro până în 2027.
„Ca să fii liber în această lume, trebuie să fii de temut.
Iar ca să fii de temut, trebuie să fii puternic.”
a spus Macron
Acum, însă, Macron a ajuns foarte nepopular în Franța, având o cotă de încredere de doar 11% în unele sondaje, egalând recordul negativ înregistrat de predecesorul său, François Hollande.
La poluri opuse: Europa occidentală și flancul estic al NATO
Cazurile Franței și Italiei dezvăluie structura mai adâncă a paradoxului. Cei care au încredere cel mai puțin în SUA sunt cel mai puțin dispuși să construiască o alternativă.
Sentimentul anti-american în Europa de Vest și de Sud vine la pachet cu vechea mentalitate în care prosperitatea a fost construită prin externalizarea securității către Washington. A respinge Statele Unite, pentru mulți europeni, ar însemna respingerea întregului cadru de gândire militară pe care îl reprezintă hegemonia Americii.
Exact situația opusă este valabilă pe flancul estic al NATO. Polonia a alocat 4,7% din PIB pentru apărare în 2025 – mai mult chiar decât Statele Unite. Țările baltice s-au angajat să mărească cheltuielile pentru apărare până la 5% din PIB în următorii ani.
Totuși, acestea sunt cele mai pro-americane state din Europa. Un sondaj realizat după întâlnirea dezastruoasă de la Casa Albă dintre Trump și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, din februarie 2025, a arătat că doar 29% dintre polonezi consideră că Trump este „inamicul Europei”, cu mult sub media la nivelul Uniunii Europene de 51%.
„Al doilea Zeitenwende” și așteptarea plecării lui Donald Trump de la Casa Albă
Ce ar putea schimba acest paradox? Germania ar fi un exemplu. Guvernul de la Berlin a creat un fond special de 1 trilion de euro destinat cheltuielilor pentru apărare – o tranziție marcantă de la pacifismul postbelic al țării.
Acest „al doilea Zeitenwende” (sau „punct de cotitură”) prezintă reînarmarea ca pe o strategie de stimulare a economiei și nu ca pe un sacrificiu. Din moment ce mai mulți producători majori de arme provin din Germania, politicienii germani pot prezenta în mod credibil reînarmarea Europei ca pe o oportunitate.
Dar și această abordare are limitele sale. Guvernele din sudul Europei se tem că planurile de apărare ale Uniunii Europene vor avantaja în mod disproporționat industriile din Germania și Franța, în timp ce țările lor vor avea de suportat costurile.
Dacă reînarmarea Europei este percepută ca un transfer din sud spre nord, va fi întâmpinată cu aceeași opoziție care a afectat și alte inițiative fiscale ale UE.
Pentru moment, mulți europeni par că preferă să aștepte ieșirea lui Donald Trump de pe scena politică decât să se pregătească pentru o apărare a Europei fără SUA.
Până când cei care au cea mai puțină încredere în SUA vor ajunge să fie dispuși să înlocuiască ceea ce furnizează Washingtonul, Europa va rămâne prinsă în paradoxul reînarmării sale, în care țările cele mai bine pregătite să asigure apărarea continentului continuă să spere că America va veni să le salveze.
SURSE:
